- consoánã
- s. f., g.-d. art. consoánei; pl. consoáne
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
consoánã
Look at other dictionaries:
consoană — CONSOÁNĂ, consoane, s.f. Sunet al vorbirii format din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea (urmată de deschidere bruscă) sau prin strâmtoarea acestuia; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. –… … Dicționar Român
dur — DUR1, Ă, duri, e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns; tare. 2. (Despre ape) Care conţine săruri (de calciu şi magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale. 3. (În sintagma) Consoană dură = consoană… … Dicționar Român
geminat — GEMINÁT, Ă, geminaţi, te, adj. (livr.) îngemănat, împerecheat. ♢ (lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminaţie (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GEMINÁT adj. v. împerecheat … Dicționar Român
siflant — SIFLÁNT, Ă, siflanţi, te, adj. (Despre respiraţie) Şuierător; strident, zgomotos. ♢ Consoană siflantă sau sunet siflant (şi substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de către cele două şiruri de… … Dicționar Român
vibrant — VIBRÁNT, Ă vibranţi, te, adj. 1. Care vibrează, vibrator; p. ext. care produce sunete. ♢ Consoană vibrantă (şi substantivat, f.) = consoană lichidă (3) care se realizează printr o succesiune rapidă de închideri şi deschideri ale canalului fonator … Dicționar Român
lateral — LATERÁL, Ă, laterali, e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; lăturalnic. ♢ Arie (sau suprafaţă) laterală = mărimea suprafeţei unui corp prismatic, fără suprafeţele … Dicționar Român
afon — AFÓN, Ă, afoni, e, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AFÓN adj … Dicționar Român
sibilant — SIBILÁNT, Ă, sibilante, adj. (În sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (şi substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană şuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant. Trimis de … Dicționar Român
spirant — SPIRÁNT, Ă, spirante, adj. (În sintagma) Sunet spirant sau consoană spirantă (şi substantivat, f.) = consoană constrictivă. – Din fr. spirante. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPIRÁNT adj. (fon.) constrictiv, continuu,… … Dicționar Român
alveolar — ALVEOLÁR, Ă, alveolari, e, adj. 1. Care aparţine alveolelor dentare, referitor la alveole. ♢ Consoană alveolară (şi substantivat, f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinţilor de sus. 2. Care are alveole (2). [pr.: ve o ] –… … Dicționar Român
